Poemul "Luceafărul"reprezintă expresia desăvârşită, absolută pe care o atinge gândirea poetică şi filosofică eminesciană şi a fost publicat pentru întâia oară pe 1 aprilie 1883. La 175 de ani de la publicare, acest text vede pentru prima dată lumina rampei la Teatrul Republican „Luceafărul” din Chişinău.
Considerat un model de depăşire a gândirii mitice prin gândire filosofică, „Luceafărul” este transpus pentru prima dată pe scena unui teatru dramatic în regia şi adaptarea scenică a regizorului Boris Focşa, Maestru în Artă.
Capodopera lui Eminescu păşeşte peste vremuri şi meridiane, iar poemul „Luceafărul” consemnează calea de creaţie a celui căruia i-a fost menit să devină şi el astru, fiind supranumit „Luceafărul poeziei noastre”.
„....Mistuit de o arzătoare iubire pentru o preafrumoasă fată de împărat, Luceafărul încearcă, în ciuda deosebirii de natură dintre ei, să depăşească pragul ce-i desparte prin întrupările sale succesive.
Şi mânat de cererea uşuratică a fetei, dar mai ales de setea lui neistovită de dragoste, el se hotărăşte la jertfa finală, la decăderea din starea de nemuritor – de fiinţă a primei creaţii – pe care o cere ca o supremă graţie Demiurgului.
Conştiinţa apartenenţei la o lume superioară prin cunoaşterea rece a adevărului absolut e de data asta slaba compensaţie a renunţării la patima fierbinte şi ispititoare a vieţii pământeşti, a înfrângerii în dragoste. Acest poem, greu de simbolistică mitologică, filozofică, tinzând la explicarea sorţii nefericite a geniului în lumea contemporană poetului, este înfăţişat în clasice cadenţe în forma atât de familiară lui Eminescu, cea a basmului...”
Începutul spectacolului:
