“Liviu Rebreanu nu inventează şi nici nu împrumută din limbi străine termeni sau expresii. Lui i-a fist deajuns româneasca cea “proastă” a poporului, căreia a creat capodopere. Desigur, sociologic, atitudinea sa explică nu numai prin origine-i ţărănească, ci şi prin apartenenţa la pământul transilvănean. Păstrarea limbii era, în Ardeal, o modalitatea de rezistenţă naţională, un gest reflex de apărare faţă de supritori”
(Stancu Ilin “L. Rebreanu în Agera”)
“Marea dimensiune a operei lui Rebreanu este tragicul. În cadrele unui psihologism sprijinit încă pe conexiuni simbolice (epice şi caracterologice)” conştiinţa “dialogizată”din “Pădurea spânzuraţilor” a devenit în “Adam şi Eva”, ori “Jar”, autentic dialog cu subconştientul. Romanul românesc şi-a pierdut, chiar înainte de aşti, integritatea clasică, netăgăduindu-si însă specificul spiritual şi umanismul...”
(Al. Protopopescu “Romanul mitologic românesc”)
Începutul spectacolului:
