La „Licurici” se adauga, an de an, opere ale unor clasici ai literaturii nationale si universale, transpuse in fermecatorul limbaj al genului si insemnand, pentru trupa, cam tot atatea certe succese.
Acei, ce mai au pina sa poata citi singurei basmele lui Ion Creanga, privesc fascinati „cutia magica”, la rampa careia, de asta data, se deapana „Fata babei si fata mosneagului”.
Aflati la virsta „marilor descoperiri teatrale” spectatorii-puradei se familiarizeaza astfel cu incitante modalitati de expresie scenica – un veritabil ABECEDAR TEATRAL absolut necesar lor. La nivelul celei mai fragede varste Teatrul „Licurici” are o dubla valoare educativa: una explicita, manifestata prin talmacirile intamplarilor urmarite din sala si alta, la fel de importanta, ce are in vedere o dimensiune etica si culturala.
Conturate in nuante, pe cit de subtile pe atit de usor perceptibile pentru ochii curiosi si exigenti ai micutilor, aceste valori perene poarta amprenta sigura a maiestriei echipei de creatie. Capata evidente valente de veritabil basm teatral. Impartaseste spectatorilor ceva din ceea ce inseamna miracol, bunatate si speranta.
Combinatia realului cu imaginarul fabulos (papusile la paravan si actorii in avanscena) se produce prin mijloace scenice stilizate, ce dau salii sentimentul participarii.
Titus Jucov stie ca teatrul adevarat exclude compromisul care recurge la simplisime si trucuri ieftine. Arta regizorului se dezvaluie prin metafore a caror limpezime si plasticitate cuceresc. „Fata babei si fata mosneagului” are calitati pe care chiar si teatrul, destinat adultilor, le pierde uneori: finete, precizie a mizanscenei, pastrarea farmecului naratiunii prin solutii simple, esentializate.
Începutul spectacolului:
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
