Acţiunea se petrece cu câteva secole în urmă într-un orăşel mic din Europa centrală, la frontiera polono-ungară.
ACTUL I
În orăşel toţi se află în ajun de sărbătoare. Cu această ocazie meşterul clopotar a făurit un nou clopot, inaugurarea festivă a căruia se va desfăşura în piaţa din centrul orăşelului. Dorind să atribuie acestui eveniment o notă deosebită, meşterul clopotar îi cere lui Coppelius, meşter păpuşar, să pregătească o surpriză pentru a face sărbătoarea deplină. Şi el nu a greşit deloc, cerându-i acest lucru, deoarece Coppelius, prin ingeniozitatea sa, este întotdeauna obiectul curiozităţii orăşenilor. Pe lângă aceasta, de curând la Coppelius s-a stabilit cu traiul o splendidă tânără care apare la geam şi despre care nimeni nu ştie absolut nimic. Iar la întrebările despre ea, Coppelius evită să răspundă. Tinerii făceau nenumărate încercări să facă cunoştinţă cu domnişoara, dar fără rezultat. Totuşi, unui tânăr, lui Frantz i-a surâs norocul: fata nu numai că i-a răspuns la salut, dar i-a şi transmis un sărut de la geamul său. Ce-i drept, această fericire l-a costat scump - ruperea logodnei cu iubita sa Swanilda.
Se înserează. E tocmai timpul când tinerii speră că vor putea trece neobservaţi în casa lui Coppelius. Prevăzător, stăpânul casei îi observă şi îi alungă ca pe nişte adolescenţi vinovaţi. În marea învălmăşeală el pierde cheile de la casă. Swanilda cu prietenele sale, urmărind această scenă, găsesc cheile şi fetele hotărăsc să intre în casă pe ascuns ca să afle cine este minunata necunoscută. Coppelius între timp se întoarce şi observă că uşa casei este deschisă. Încet intră în casă pentru a prinde oaspeţii nepoftiţi. În acelaşi timp pe fereastră intră şi Franz, care fiind supărat pe Swanilda doreşte să se răzbune.
ACTUL II
Casa meşterului Coppelius. Swanilda şi prietenele ei privesc înmărmurite în jur, văd o sumedenie de păpuşi. Şi spre marea lor uimire înţeleg, că tânăra necunoscută este şi ea o păpuşă automată. De bucurie prietenele pornesc toate păpuşile şi dansează împreună. Apare furios Coppelius, fetele reuşesc să fugă, însă Coppelius o reţine pe Swanilda. În acelaşi moment la geam apare şi Franz, care vrea să o cunoască pe fata miraculoasă. Swanilda se plânge lui Coppelius că inima ei este zdrobită şi că Franz o înşeală. Bunului Coppelius i se face milă de ea şi îi propune să-l înveţe minte pe Franz.
Coppelius îl îmbată pe Franz cu vin, iar pe Swanilda o îmbracă în rochia păpuşii şi le face cunoştinţă. Când Frantz află că tânăra necunoscută este păpuşă, uimit de iscusinţa cu care a fost făcută, vrea să plece. Anume atunci meşterul păpuşar îi spune că ar putea învia păpuşa. Desigur Frantz nu vrea să creadă, îi era de ajuns că s-a îndrăgostit o dată de o păpuşă. Dar iată că păpuşa învie, el este uimit, se îndrăgosteşte de ea pe loc şi cere mâna ei de la Coppelius. Astfel trădarea lui Frantz este evidentă. Atunci Swanilda îşi scoate peruca: Frantz rămâne înmărmurit. El imploră Swanildei iertare, dar în zadar. Atunci intervine bătrânul Coppelius, care înţelege că între tineri este o dragoste sinceră şi îi împacă.
ACTUL III
Mulţimea s-a adunat în piaţă pentru a sărbători şi pentru a vedea clopotul. Meşterul clopotar trage pânza şi minunatul clopot este admirat de toţi. După ceremonie încep dansurile. În mijlocul veseliei meşterul Coppelius cere o clipă de atenţie şi toţi îşi aduc aminte de surpriza promisă. El aduce păpuşa mecanică şi o porneşte, ea începe a dansa. O adevărată splendoare! Tânăra necunoscută de la geamul casei lui Coppelius este o păpuşă?! Apoi Coppelius îi cheamă pe Swanilda şi pe Franz şi anunţă că aceşti îndrăgostiţi sunt mire şi mireasă şi ca simbol al dragostei lor, le dăruieşte o păpuşă mică.
Începutul spectacolului:
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
