Acţiune se petrece la Sevilla, în secolul XVIII.
Actul ÎNTÎI
Într-o cameră din palatul contelui Almaviva, valetul acestuia - Figaro şi Suzana – camerista contesei, măsoară suprafaţa camerei în lung şi-n lat, plănuind cum îşi vor aranja mobila. Este ziua nunţii lor şi Contele le oferise această cameră care va fi, de acum încolo, cuibul tinerilor căsătoriţi. Perspicace, Susanna îşi dă seama că vecinătatea camerei lor cu aceea a contelui nu este întîmplătoare, şi că acesta intenţiona să o aibă cît mai aproape pe tînăra şi drăgălaşa cameristă. Aflând că gusturile sale coincid cu ale contelui, Figaro, furios, hotărăşte să dejoace planurile stăpînului şi să lupte pentru a-şi apăra fericirea.
După plecarea Susannei, în cameră intră doctorul Bartholo – fostul tutore al Contesei - şi Marcelina, o menajeră mai în vîrstă, veniţi să-l tragă la răspundere pe Figaro pentru nişte datorii mai vechi şi, profitînd de ele, să-l oblige să se însoare cu Marcelina, împotriva voinţei lui. Cei doi pleacă. Între timp apare Susanna urmată de pajul Cherubino, care a venit să-i ceară apărare în faţa Contelui, aceasta fiind o ocazie să-i facă curte Susannei.
Subit intră Contele şi pajul se ascunde în grabă. La rîndul lui şi Contele este nevoit să se ascundă, deoarece în cameră intră Basilio – profesorul de muzică – din ale cărui cuvinte află că tînărul Cherubino este îndrăgostit de Contesă. Furios, Almaviva hotărăşte să-l trimită pe paj într-un regiment de–al său, îndepărtîndu-l astfel din preajma Contesei şi a Susannei. Amuzându-se, Figaro îi descrie pajului un tablou înfricoşător al cîmpului de luptă, unde va trebui să-şi demonstreze bărbăţia, renunţînd de azi înainte la zulufi şi la alintări smulse pe furiş femeilor.
Profitând de aceste împrejurări, Contele amînă nunta lui Figaro şi a Susannei.
Actul Doi
În buduarul ei, Contesa îşî plânge tristeţea pentru că nu mai este iubită de Conte. Susanna şi Figaro, dornici să se răzbune pe stăpînul care le amînă ziua nunţii, ameninţîndu-le fericirea prin avansurile drăgostoase făcute Susannei, hotărăsc împreună cu Contesa să-i joace o farsă lui Almaviva.
Astfel, Susanna îi va scrie o scrisoare prin care îi va cere o întîlnire la care, însă, va merge Cherubino traverstit în haine femeieşti. Profitând de ocazie, îndrăzneţul paj cîntă o serenadă în care îi declară dragoste Contesei. Se aud paşii contelui. Cuprinşi de panică, Susanna şi Figaro ies din cameră, iar Contesa îl încuie pe Cherubino într-o odaie alăturată.
Auzind zgomote, Almaviva este plin de curiozitate să afle cine este ascuns acolo; în timp ce cheamă pe cineva care se descuie, Suzana îl ajută pe paj să sară pe fereastră, ocupându-i ea locul.
Nedumerirea Contelui devine bănuitoare atunci cînd grădinarul palatului vine să se plîngă că cineva îi stricase brazdele de flori, sărind pe fereastră. Figaro ia asupra lui vina, în timp ce îşi fac apariţia Marcelina, Bartholo şi Basilio, cu care prilej Contele amînă din nou căsătoria valetului său.
Actul Trei
În înţelegere cu Contesa şi fără ştirea lui Figaro, Susanna scrie un bilet adresat Contelui, prin care îi fixează o întîlnire la care urmează să se ducă Contesa îmbrăcată în hainele Susannei şi astfel să-l oblige pe soţul necredincios să-şi recunoască vina.
Venită din nou cu pretenţii de a încasa vechile datorii sau de a fi luată în căsătorie, Marcelina descoperă în cele din urmă că Figaro era fiul ei şi al lui Bartholo, pierdut în copilărie.
Această descoperire îl obligă în sfîrşit pe Conte să accepte căsătoria Susannei cu Figaro. În timp ce se oficiază căsătoria, Susanna îi strecoară discret lui Almaviva biletul din care acesta află că în aceeaşi seară se vor putea întîlni în grădină.
Actul Patru
În grădina luminată de lună, unde Contele o aşteaptă pe Susanna, nepoata grădinarului – Barbarina - caută acul cu care fusese prins biletul cameristei şi pe care Almaviva i-l încredinţase. De la ea Figaro află de misteriosul bilet şi crezându-se înşelat din prima zi a căsătoriei, dă glas furiei lui.
Contesa şi Susanna apar îmbrăcate, fiecare în costumul celeilalte. Susanna îşi cîntă dragostea adevărată pentru Figaro, dar acesta crede că toate cuvintele înflăcărate sunt adresate Contelui.
Erorile se ţin lanţ: Cherubino o ia pe Contesă drept Susanna, iar Contele îi face declaraţii de dragoste propriei lui soţii. În faţa tuturor, Contele este nevoit să-şi recunoască vina şi să ceară iertare Contesei, iar Figaro şi Susanna, împăcaţi, îşi redobîndesc liniştea şi fericirea.
Începutul spectacolului:
