
Acţiunea se petrece într-un sat din Sicilia la sfârşitul secolului XIX.
ACTUL I
După Introducerea orchestrală ce aduce în atenţie tema tragică a Santuzzei, de departe se aude vocea lui Turiddu cântând frumuseţea Lolei. Turiddu este îndrăgostit de foarte mult timp de Lola, o fată frumoasă din sat. Întorcându-se acasă de la serviciul militar, Turiddu află că iubita sa este căsătorită cu căruţaşul Alfio. Tânărul suportă greu această pierdere, însă peste puţin timp el îşi găseşte alinarea într-o nouă pasiune – Santuzza, o fată orfană. Orgolioasă, Lola doreşte să continue relaţia cu Turiddu. Dragostea lor se odinioară se aprinde din nou, de data aceasta, ea fiind şi mai pătimaşă. Santuzza este disperată.
Ziua de Paşti... Ţăranii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare se îndreaptă spre biserica unde va avea loc slujba de Paşti. Santuzza, singură şi cu ochii plânşi, aşteaptă sosirea iubitului ei, Turiddu. Fata speră totuşi, că prin rugăciuni şi lacrimi va reuşi să-l întoarcă pe Turiddu. Părăsită, cu inima frântă, vine la Lucia, mama lui Turiddu. În zorii zilei, acesta fusese zărit în preajma casei căruţaşului în care Alfio trăia, cu soţia lui, Lola, fosta logodnică a lui Turiddu. Santuzza mărturiseşte Luciei, mama lui Turiddu cum, atunci când a revenit din armată Turiddu a încercat să se consoleze alături de ea, pentru că Lola se măritase deja. Dar Lola, frivolă, a reuşit să-şi apropie din nou fostul iubit. Între timp, obosit după aventurile nocturne, Turiddu se întoarce acasă. El o tratează cu indiferenţă pe Santuzza şi între ei are se iscă o ceartă violentă. Cearta lor este întreruptă de apariţia Lolei, frumoasă, ademenitoare şi sigură pe ea. Îndrăgostit încă, Turiddu o urmează în biserică, părăsind-o pe Santuzza. Zdrobită de durere, Santuzza aruncă cîteva expresii jignitoare în adresa rivalei sale, înfuriindu-l astfel pe Turiddu. Înţelegând că nu poate reînvia dragostea lui şi dornică de răzbunare, aceasta îi dezvăluie lui Alfio legătura dintre Lola şi Turiddu. Alfio jură să spele în sânge jignirea suferită.
După serviciul divin de Paşti, ţăranii se grăbesc spre casele lor. Turiddu îi invită pe toţi la un pahar cu vin, ei se adună lângă casa Luciei. Glumele şi vinul îi ajută să uite de greutăţile vieţii, dar numai pentru puţin timp: în toiul veseliei apare Alfio, dar refuză cu dezgust paharul oferit. Dându-şi seama că a fost descoperit, după obiceiul sicilian, Turiddu se repede la rivalul său şi îl muşcă de ureche. Duelul a fost astfel provocat.
Cei doi bărbaţi îşi iau cuţitele. Înainte de a pleca, Turiddu îşi ia rămas bun de la mama sa căreia i-o încredinţează pe Santuzza pe care acum, regretă că a înşelat-o. Lucia îl ascultă nedumerită. Rămase singure, Lucia şi Santuzza se privesc în tăcere cuprinse de nefaste presimţiri. Într-adevăr, o femeie care soseşte în fugă anunţă că Turiddu este mort, lovit de mâna hotărâtă a lui Alfio.

